Corneea acelui copac…
Un lemn de foc îl ţin în palmă
E o bucată…îl miros
E iute, aromat si aspru
Cu coaja groasă până jos.
Din desenul concentric si ciudat
Fibra-ntărită ar vrea să scape
Ea numără anii ce i s-au dat
Sunt sute, sunt zeci sunt aproape.
Si mângâi bucata de lemn…
Corneea acelui copac
Lumina-i săpată în el
Sub coajă în miezul opac.






