Ce minunat ar fi să fii modelul meu
Să te observ din unghiuri inedite
Tu să nu ştii că te privesc mereu
Să te ghicesc surprins pe negândite…
Cerga de lână groasă ,brumărie
Iţi înveleşte trupul feciorelnic
E moale ,mătăsoasă ,aurie
Cu soarele ce trece sovăielnic…
În pat de flăcări el merge să se culce
Presară din lumină calde pete
Şi risipeşte jaratecul din urmă…
Pe frunze,pomi pe tine şi pe toate
Aş vrea să le culeg aceste pete
Şi să le sorb cu câte-o sărutare
Dar ştiu că te-ai închide iar în tine
Şi că te-ai pierde iar peste hotare…
Tu să te joci cu razele de lună
Ce blând mângâie dale de granit
Aş vrea această clipă să ramână
Şi să o pun pe pânză negreşit…
Aş vrea să fii oglinda minunată…
Al sufletului temnicer mi- e trupul
Slăbitul timp de dor cuprins înnoată
Spre infinit ducând cu el trecutul.
Surpat spre înăuntrul gândului ascuns
Tu să ghiceşti puzderia de visuri
Găseşti tărâmul somnului de nepătruns
În ochii goi ca magice abisuri…
